Sonet CCI - Vasile Voiculescu

Iubirea-i neclintită? Îţi schimbi numai iubiţii
Arunci alte noi vreascuri pe-acelaşi foc mereu
Gheena ta nu arde decât pe osândiţii
La drgoste eternă? Atunci acela-s eu.

În albia-ţi demonie căzut fără scăpare,
Presimt ce-i veşnicia cu fiecare chin,
Şi simţurile-mi, şase năpârci spăimântătoare,
De tine asmuţite, mă-mbată cu venin.

De gerul voluptăţii durerile-mi scânteie,
Şi viţiul, deodată năprasnic diamant,
Plăcerea îmi resfiră în mii de curcubeie,
C-un capăt în edenuri, scrâşnirea-n celălant...

Şi plâng, Adam nemernic, la sacre porţi de rai,
Din iadurele-ţi nalte afară când mă dai...

(Vineri, 9 seotembrie 1955)

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Vasile Voiculescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.