Sonet CC - Vasile Voiculescu

Credeam că gelozia-mi va ruina iubirea,
Cum face cămătarul cu victima plăpândă;
Dar m-a-nşelat: nu numai că nu-i opri sporirea
Ea însăşi s-a adaos la dragoste dobândă.

Aci-ţi scot un zâmbet mai rău ca o capcană.
Aci-mi-ntinde-un înger aripa-mbraţişării;
Atingerea-ţi acuma mi-e har acum prihană,
Şi iarăşi curcubeul fugar al împăcarii..

Atâtea vii venituri şi bogăţii de chinuri
Fac sufetul o pungă cu avuţii de moarte;
Mi-e dor de sărăcie cu marile-i seninuri,
Când adoram o umbră şi încă de departe...

Dar tu nu ţine seama, ci iartă-mă mereu:
Aşa toţi credincioşii îi fac lui Dumnezeu.

(Miecuri, 31 august 1955)

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Vasile Voiculescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.