Sibilă - Vasile Voiculescu

Lin soarele cade pe umărul zilei.
Sub pomii lăuntrici, zac mari bălţi de foi:
Durerea pe gânduri ia chipul Sibilei
Şi scurmă în tine oracole noi.

În creier, în suflet, în inimă cată
Ascunsă spărtură pe unde pătrund
Zănatecii aburi, veninul ce-mbată
Şi nările-şi umflă cu taine din fund.

O zvircole şerpii încinşi în coroane,
Sucitele braţe îşi zbate a zboruri
Şi-adulmecă soarta în vremi subterane,
Vînând viitorul cu haite de doruri.

Tu sări s-o înăbuşi, o-nchizi în chilii
Şi până ce iarăşi e bună şi calmă,
Cu mâna-i strângi gură de foc şi nu ştii
Că-ţi bâiguie sacre oracole-n palmă.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Vasile Voiculescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.