Psihanaliză - Vasile Voiculescu

Mereu visez războaie, şi-n somn, parcă rănită,
Necontenit o mână pe spadă mi s-abate.
Ce dragoste-n adîncuri mocneşte surghiunită
Şi-ascunsă în simboluri potrivnice se zbate?

Peste fîntîni de vise cu ape tulburate
Mă plec şi-i cat, în ţăndări de reci vedenii, chipul
Fug lung la fund cu spaima obârșii de păcate
Şi semne rătăcite îşi spulberă nisipul.

Simt megieş cu carnea un ţărm de suflet unde
Stă neîngăduită o taină... Mi-e străină?
În inima-mi bat umbre, şi tremurări de unde
Mi-aduc doar veşti întoarse, de-o dragoste haină:

Scol noaptea ca pe-o roabă, o-ntreb şi pun s-o bată
Prefir zadarnic somnul cu ascuțimi ce-l taie.
Mereu necunoscută stă marea exilată,
Destăinuită-n vise cu răni şi cu războaie.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Vasile Voiculescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.