Michel-Angelo - Vasile Voiculescu

A luat în mâini argilă necurată
Şi ca pe-o jertfă a zvîrlit-o-n foc.
Din brazdă flăcărilor albe, iată,
A răsărit o frumuseţe-n loc.

Întreabă aprig pietrele cu dalta
Ca pe-un oracol somnoros de greu,
Le răscoleşte una după alta,
Răspunsul, pururi urma unui zeu.

Ca-n nişte porţi izbeşte cu ciocanul
Şi ploi de aşchii împrejuru-i curg...
Prin colbul orb ce-i bântuie aleanul
Zvâcneşte-n el străbunul demiurg.

Oriunde bate, sparge şi pătrunde
Adânc sub coaja îndârjitei humi,
Ecou, îndată împietrit răspunde
Conturul vag al unei alte lumi.

(1948, februarie)

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Vasile Voiculescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.