Între albe reptile - Vasile Voiculescu

Un sân nu e Nirvana şi-un pântec nu-i abisul
Culcat iar între albe reptile uit, nu pier,
Atâta cît durerea s-o mărita cu visul
Şi, pură, deznădejdea s-o rezema de cer.

Cununa cărnii tale îmi luminează scrisul,
Tristeţi de înger peste păcatul mult în zori.
Adevărata moarte nu-şi tulbură scrisul,
Strivind neprihănirea sub hoardă de fiori.

Sicriul tău molatec arareori mă-ncape,
Potopul voluptăţii mă poartă peste ape,
Străfundul îmi năzare mereu necunoscut.

Ce limpede pieirea făcuta deşteptare!
Să mă-ntretai cu focul ţâşnit fără amnare,
De totdeauna veşnic, oricât de renceput.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Vasile Voiculescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.