Inscripţie pe un pat antic - Vasile Voiculescu

O lâncedă zeiţă ce-ar fi zburdat prea mult
S-abate-n aşternuturi şi-n moalea mea răcoare
Cu fâlfâiri de gene s-a-ntins nălucitoare...
Solia cărnii sale supus mă plec s-ascult.

Şi faţă, aprig zeul strălucitor căzu
Mistuitor ca focul ceresc peste victime...
Sclav dornic ce slujeşte misterul din vechime,
Mi-am pus căluş şi-acopăr ce ochiul meu văzu.

Prin măduva deodată un chiot mi-a trecut:
Galop de Centauri gonind către Lapite?
În dulcea-ncăierare de coapse cotropite,
De-atâta lung cutremur ce lemn putea sta mut?

(1942, Bucureşti)

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Vasile Voiculescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.