Inscripţie pe o frunză de viță - Vasile Voiculescu

Privesc zeiţa, goală-n al marmorei alb foc,
Cu coapsele-ncheiate în zâmbet pur de linii,
Și-ntreb ce caţi tu, frunză, nelegiuit obroc,
Pe miezul frumuseţii şi-n inima luminii,
Când seva nemuririi, dumnezeescu-i joc,
Și-a strâns în sâni candizi parcă-i rodiră crinii.
De ce pe-avântul lacom să spargă timp şi loc,
Pui semnul sfiiciunii, căderii şi al vinii?
Ce gând a stat din fruntea bacantei să te fure,
Să te lipsească-n ţintă desăvârşirii pure,
Un zbenghi de curtezană sub pântecul rotund?
"...Destul!...Păienjenirea privirilor profane
Întoarceţi-o din drumul supremelor arcane.
Sunt pleoapă unei taine, acopăr, nu ascund".

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Vasile Voiculescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.