Helada - Vasile Voiculescu

Nu te-am văzut aievea ... Mi-s încă barbari ochii,
Pe treptele cu piepturi bălane n-am urcat,
N-am lepădat sub dafini cojocul asprei Dochii,
Dar dacă eşti, Helada, aşa cum te-am visat,

Cu soarele de-a pururi încinsă-n cununie,
De marmoră severă, de foc şi de avînt,
Prin horbotă de golfuri cu apă micșunie
Azurul, marea, dorul se ţes şi-ţi fac vestmânt.

Chenare de ciclade te-nconjura, unică
Pe zarea de zambilă te-ntrezaresc prin pini
Când îţi azvîrli amurguri de vin peste tunică
Şi beau centauri aur în piscuri de lumini,

Lîngă fântîni cu suflet şi buze de răcoare
Mă-ntimpină la umbră păstorii tăi frumoşi
Şi mă primesc deodată măreţe, în picioare,
Tăcute-areopaguri de sombri chiparoşi.

Ogoarele de statui rodesc adânc şi-acuma,
Şi hore de coloane, coline rând la rând,
Dezastrele divine ţi-nsămânțară huma
Sub arşiţe înalte în lungi amiezi de gând.

Imens troian de artă Acropole sclipeşte...
Ce viscole de geniu suflară-acolo-n șes
De-au strîns nămeţii de blocuri, clătind dumnezeieşte
Şi-au cetluit lucrarea cu veşnic înţeles?

Stafia nemuririi în orice colţ tresaltă,
Din gropi în loc de oase, cu tragic zîmbet pur
Ies pietre descîntate cu mâini de vis şi daltă:
Eternitate albă închisă-ntr-un contur.

Dar de pe umeri noaptea-ţi culege porumbeii
Şi scutul ei de stele stă sus peste vieţi,
Cu limpezi sâni din care au supt în leagăn zeii,
Tu dormi pe zăcăminte întregi de frumuseţi.

...Cum aş muri în tine! Ia-mi paşii reci şi du-mi-i
Senini la prora vremii peste genuni trecuţi,
Eroii tăi la gură duc buciumile lumii:
"Destinul nu e cîrjă, ci paloş, să te-ascuţi!"

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Vasile Voiculescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.