Grâu comun - Vasile Voiculescu

Ce snop mă scuturase, mărgea lângă mărgea?
Plecat uşor asupra-mi un Înger culegea ...

De cum m'a luat în palmă, atât am înţeles
Că nu sunt bun de roadă şi nu sunt soi ales :
Nu m'a întins la soare, chilim de chihlimbar
Nici nu m'a pus la păstru, sub lacăt, în hambar,
Ci chiar din bătătură de arii m'a pornit
Şi'n huet dârz de ape şi pietre m'am trezit
La marea moară-a lumii, acolo unde'n scoc
Se svârle apă vremii, şi'nvârte viaţă'n loc
Deschis, vărsat cu silă, încerc să mă răscol,
Dar sacul zace lânced, un leș de suflet gol.
... Grăunţă cu grăunţă din coşul plin mă las
Şi 'ncet sub piatră lumii mă macin fără glas
Şi bob cu bob, de voe acuma mă sfărâm,
Să mă'ntregesc odată, deplin, pe alt tărâm,
Morar, plecat cu grijă pe-al lespedei aspris,
Destinul priveghiază cumplitul măciniş.
Cât singur doar mă mângâi cu pilde şi poveşti,
... Şi cad, făină vie, în albele coveţi.
Holbaţi, întind căuşul flămânzii, la cerşit,
Că fumul de subţire în mâna lor palpit

...Ajuns, după atâta scrâşnire şi zbătăi
Ca Domnul să mă împartă la toţi săracii săi,
Aştept că din făină ce-o dărue duium,
Să ia şi pentru Dânsul o poală de uium.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Vasile Voiculescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.