Fantezie de seară - Vasile Voiculescu

Ce crudă şi sălbatecă e Seara,
Cum schimbă fețe-fețe, sbuciumată,
Când rumenă, când galbenă ca ceara
Şi pasionată,
Că Salomeea după ce a dănţuit
Cum o sfătuise Irodiada,
Ea-şi duce pe tipsia cerurilor prada,
Capul proorocului iubit,
Soarele îngălbenit

Arsă, trasă de dor, ,
Scuturată de friguri îl sărută
Cu ură.
Pe rană şi pe gură,
Poftitoare, dogoritoare, mută.
Curge soarele luminos
Seară, pătată pe sâni şi pe veştminte,
Fuge spre apus ieșită din minte
Până ce scapă din poală capul frumos :
Soarele s-a rostogolit după colină

Rătăcită râde, plânge
La o lalta până leşină.
Apoi se stinge ...
Într-un târziu. Noaptea, negrul gâde
Ridicând din umeri în urma nebunei,
Şterge de sânge
Şi'nfige'n cer securea lunei.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Vasile Voiculescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.