De Profundis - Vasile Voiculescu

Am căzut, fiindcă m-ai smuls tu din tine,

Pentru că m-ai svârlit am căzut...

Aşa strigă toată eternitatea din mine.

Umple-mă cu păcat, umple-mă cu ruşine,

Sfânt am fost, sfânt rămân, ca la început,

Vina mea s-a iscat în lut.

Eu, a patra ipostază, ţip de ruşine:

Cine, Doamne, mă va pune la loc? Cine?

Nu dragoste, nu milă, nu iertare,

Vreau dumnezeiasca mea stare,

Dă-mi-o, dă-mi înapoi ceea ce am avut,

Întregeşte-mă şi întregeşte-te, Doamne, iar cu mine.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Vasile Voiculescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.