Cîntecul călătorului în toamna - Vasile Voiculescu

Piere zvon subt zarişte,
talangă în rarişte.

Vine toamna oilor
prin pânzele ploilor.

Glas dau ceţii, patimii
cu frunza lor paltinii.

Jalea rătăcirilor,
mohorul mâhnirilor,

ale cui sunt, ale cui?
Parc-ar fi a nimănui.

Mi-au secat pleoapele
şi-n inimă apele.

Doar când urc poienele
mi se-ncarcă genele

subt amiază fierului
de picurii cerului.

Plâng spre zarea dorului
cu lacrima norului.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Vasile Voiculescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.