Ceasul de piatră - Vasile Voiculescu

Ceasul de piatră bate de-acuma,
Trece sicriul lumii pe drum
Fără o floare, fără urmaşi,
Singur şi-n goană tras de ostaşi.

Ceasul de piatră unde te-a prins
Orice lumină-n sânge s-a stins.
Negre obloane grabnic se trag,
Vierme se face orice ţi-e drag.

Greul, ceasul, piatră cade-n rug,
Fiece clipă naşte-un obuz,
Muţi, târzielnici, într-un ungher
Duc solii păcii ramuri de fier.

Peste privelişti ceasul a stat,
Pleoapele zării lung s-au lăsat,
Marea e tristă, muntele tâmp,
Toţi cai morţi ară pe câmp.

Ce umbră albă-n gol a rămas
Ţintă cu ochii groaznici pe ceas?
Isus! aşteaptă ora de lut
Să ia durerea de la început.

Trece în goana tras de ostaşi,
Fără o floare, fără urmaşi,
Sicriul lumii. După sicriu
Ceasul de piatră latră-a morţiu.

(1941, Bucureşti)

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Vasile Voiculescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.