Amiază pe munte - Vasile Voiculescu

Aleargă un cerb peste creste,
Piere'n dumbrăvi şi iar iese la gol,
Sbucnesc pocnete de puşti făr' de veste
Şi clocotul dă văilor ocol.

Iată năluca a scăpat de vale,
Uite-o acum ţâşnind în strâmtori,
Zadarnic vor să-i iasă pieziş în cale
Toţi câţi pândeau la ţiitori.

Cârduri de hăitaşi pornesc să coboare
Şi tulesc în găvanele-adânci
Amiaza, lungită la Soare,
Privindu-i, adoarme cu capul pe stânci

Se stinge prelung către Neagra Tatra,
Cornul ce-a sunat pân'adineauri
Pe-albastre singurități tăcerea-i iar de piatră,
Liniştea de aur.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Vasile Voiculescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.