Mama - Vasile Militaru

A venit aseară mama, din sătucu-i de departe,
Să mai vadă pe fecioru-i, astăzi “domn cu multă carte”!
A bătut sfios la uşă, grabnic i-am ieşit în prag;
Ni s-a umezit privirea de iubire şi de drag.

Sărutându-i mâna dreaptă, ea m-a strâns la piept, duioasă,
Şi-ntrebând-o câte toate, am intrat apoi în casă.
Înăuntrul casei mele, cătă brumă-am adunat,
Dă prilej bietei bătrâne să se creadă-ntr-un palat.

Nu-ndrăzneşte nici să intre, cu opincile-n picioare,
Şi cu multă grijă calcă doar pe-alături de covoare.
Eu o-ndemn să nu ia seama şi să calce drept, în lege,
Că doar e la fi-su-n casă, nu e-n casa vreunui rege.

Şi de-abia o fac să şadă pe-un divan cu scoarţă nouă…
„Mi-era dor de tine, maică… Ţi-am adus vreo zece ouă,
Niţel unt, iar colea-n traistă nişte nuci, vreo două sute…”
Şi, cu ochii plini de lacrimi, prinde iar să mă sărute.

„Poate mor, că sunt bătrâna şi-a prins dorul să mă-ndrume
Să mai vad o dată, maică, ce mi-e azi mai drag pe lume!
Caierul mi-i pe sfîrşite… mâine poate-şi curma firul
Şi-ntre patru blăni de scânduri să mă cheme cimitirul…

Jale mi-e de voi, mămucă, dar visez, chiar şi deşteaptă,
Cum, pe-o margine de groapă, bietul taică-tu m-aşteaptă…
Tu, odorul mamii, în urmă să te-aduni cu fraţii-acasă
Şi să-mparţi agoniseala de pe urma lui rămasă.

Lui Codin să-i dai pământul de la moară şi cu via;
Vaca şi-un pogon de luncă, maică, sa le ia Maria;
Lui Mitruş să-i dai zăvoiul de răchiţi dintre pârae;
Carul, boii şi cu plugul să le dai lui Nicolae.

Iară tu, ca mai cu stare, decât fraţii zişi pe nume,
Să iei casa-n care ţie ţi-a fost dat să vii pe lume…
Când şi când, în miezul verii sau de Paşti, să vadă satul
Cum îmi vine ca-n toţi anii, la căsuţa mea băiatul.

Şi-având tihnă şi odihnă, la venire sau plecare,
S-aprinzi şi la groapa maichii câte-un pai de lumânare!…”
A tăcut apoi bătrâna şi-a plâns mult, cu lacrimi grele,
Ce curgându-i lin în poală, se-ntâlneau cu ale mele.

Adăugat de: flori.paun

vezi mai multe poezii de: Vasile Militaru








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

deosebita..minunata...
este cantata ca si o romanta..de foarte multa vreme...
multumesc pentru postarea ei..
cu pretuire,
danab
miercuri, 29 iulie 2015



M-a impresionat pana la lacrimi mai ales ca sunt mama de baiat .Cand timpul va veni si am sa plec departe poate baiatul meu va trece pe la casa pe care o iubesc enorm si de cate ori ma duc la tara parca tot cerul coboara cu tot neamul meu.
lorelei
luni, 27 iulie 2015



C.A.P.O.D.O.P.E.R.A.
Remus Bajan
luni, 27 iulie 2015



Cutremuratoare poezie, intr-adevar! Minunat!
andreionthepoetry
luni, 27 iulie 2015



EMOTIONANTA! MI-A ATINS TOATE CORZILE SUFLETULUI! MULTUMESC PENTRU POSTARE!
SAlecsandru
luni, 27 iulie 2015



Si eu va multumesc dragii mei. Asteptam cu nerabdare clipa sa citesc iar acest site.

Cu drag,
Flori
flori.paun
luni, 27 iulie 2015



Exista o romanță cu aceste versuri mișcătoare.
Mulțumesc, Flori.
ALapis
luni, 27 iulie 2015



Flori ...cata sensibilitate este in aceasta poezie ...m-a emotionat pana la lacrimi.
Iti multumesc mult ,draga mea !
Adina Speranta
luni, 27 iulie 2015