Dupa mure - Vasile Militaru

Cu cofita subsuoara,
Ghimpii rugilor sa-ndure,
A plecat Ileana Voinii
De cu zori s-adune mure…
Iat-o c-a intrat în codru;
Codru-i rar si plin de soare;
Peste tot e numai cântec,
Numai murmur de izvoare.
Si Ileana se tot pleaca
Dupa fiecare mura,
Împartindu-le-n dreptate:
Una-n cofa, sapte-n gura…
Dar, deodata, la rascruce,
Într-o rariste de tei,
Uite-asa pe negândite,
Iese Dinu-n calea ei:
Un flacau voinic e Dinu,
Blând la grai, cu vorba rara,
Vânator fara pereche
Si frumos din cale-afara…
Dornic mi-o cuprinde-n brate
Si mi-o strânge de mijloc,
Potopindu-i ochii, gura
Cu saruturi lungi, de foc…
Rumena ca o rasura
Face-mi-s-a ei gura,
Iar obrajii ei se fac,
Mai aprinsi decât un mac.



Mâniata sare-n laturi,
Dojenindu-l fara grai…
Ar fugi si nu se-ndura:
Cum sa fugi, când vrei sa stai?
Scapata pe nesimtite
Soarele si a-nserat…
Cu cofita fara mure
Mi s-a-ntors Ileana-n sat;
Si-ntâlnind în pragul usii
Pe mamuca ei tunând,
Abia poate sa-i mai spuna,
Prefacuta suspinând:
Tocmai când umplusem cofa
Si veneam spre sat pe vale,
Pe sub teii din rascruce
Mi-a iesit un urs în cale…
Cât p-aci sa mor de frica!
Si de n-aveam sa-i dau mure
Nu m-as mai fi întors, mamica.
Niciodata din padure!

Adăugat de: Popescu Nicoleta

vezi mai multe poezii de: Vasile Militaru








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

wow....
ce poezie frumoasa..
multumesc,Nicoleta!
cu drag,
danab
joi, 10 martie 2016