Peisaj la Iara - Vasile Copilu-Cheatră

De unde a izbutit Dumnezeu să adune
În aceste culori atâta minune?
Poate-a pus urechea pe inima ierenilor şi le-a furat
Mătăniile încărcate de taine, la care nu s-a mai umblat.
Ori poate mai de mult, atunci
Când nu erau pe pământ fâneţe şi lunci,
I-o fi fost urât şi lui acolo sus în cer
Şi-a cobărât pe pământ, la Iara, în ţundră de oier,
Aducând cu el cele mai frumoase comori,
Pe care le-a însufleţit în ape şi flori
Şi le-a risipit, ca un copil, din hotar în hotar,
Pe Dealul Cireşilor, La nuci, ori le-a lăsat în dar
Pestealmaş, La Furci, în Rogină sau Hodiniş,
Să culeagă pruncii, primăvara, lobodă şi măcriş,
Sau poate că a comandat unor heruvimi
Numai flori de tămâie şi lumini,
Altfel nu s-ar putea să fie la un loc
Atâta frumuseţe, care arde mai dulce ca un foc.
https://Versuri.ro/w/di87
Dar de ce mă-ntreb atâta, de unde să ştiu eu,
Ce ascunde el sub ţundra largă ca un antereu?
E destul c-a fost darnic şi prea bun cu noi;
Priviţi numai atenţi, când înfloreşte o dâlmă de trifoi,
Nu sunt culori acolo, în bilele plăpânde,
Să sature-o stupină cu-albinele flămânde?
N-a presărat cu iarbă Groapa Papii,
Să crească-n Şes ştiuleţii de porumb cât napii?
Şi-a mai vărsat dintr-o doniţă de vopsele
Toate culorile pe Dealul surducanilor şi Fântânele,
Încât, când priveşti peste hotar, străluceşte
O ploaie de curcubee peste Iara şi creşte.
Se pare că-n fiecare arin, gorun sau fag,
S-ascunde un proverb, o parabolă, un mag
Şi-atâta frumuseţe sub chip de pasăre vie,
Încât toată Iara e un munte de lumini sau bob de veşnicie.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Vasile Copilu-Cheatră



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.