Pe ulița sufletului meu - Vasile Copilu-Cheatră

Pe ulița sufletului meu
Umblu și mă-ntreb mereu,
Eu satului ce pot să-i dăruiesc
Decât un cântec pământesc?
Am doar un nume anonim,
Ca mâine pe o piatră-n țințitim,
Nici gloria nu mi-a intrat în casă,
Doar morții surumani mi-au stat la masă.
De te-am cântat cumva frumos,
Nu am făcut-o de fălos,
Ci de la tine de copil știam,
Că-n lume rostul ăsta-l am.
Când mai aud pe unii că m-acuză,
Că te-am ținut cu fiecare vers pe buză,
Îmi râde inima împurpurată
Și-acuza lor e pentru mine o răsplată,
De-aceea-ncerc pe numeroase coarde,
A țării slavă, care veșnic arde,
La fiecare pas, în orișice cuvânt,
S-o cânt cât mai frumos, cât mai frumos s-o cânt,
Și dacă fală n-am avut nicicând,
Să știi c-adorm cu tine-n gând,
Cu tine sunt la bine și la rău,
C-am fost și sunt argatul tău.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Vasile Copilu-Cheatră



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.