Dorință - Vasile Copilu-Cheatră

Cuvintele mele-s țâraie
De lacrimi și sânge.
Cine-n adâncul lor plânge,
Că plânsul alină, nu taie?

Focul în ele s-ar stinge
De n-ar fi așa vâlvătaie
Și dorul, de doruri, e claie.
Nici vremea nu-l frânge.

În versuri tot vie mi-ai mas,
Ca inima urcată-ntr-o stea
Lângă tristețe de veghe să stea,

De când fără tine-am rămas.
Cu durere și grijă te cânt
Și-aș vrea să te-ncui în cuvânt.

*ȚÂRẮU, țâráie, s.n. (Reg.) Scoc pe care se scurge apa unui izvor

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Vasile Copilu-Cheatră



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.