United States Of Karma (povestire SF - Rian

United States Of Karma (povestire SF)

de Felix Constantinescu



Aveam o impresie foarte puternică în legătură cu lucrul acesta, o părere pe care nu o mai observam la nimeni altcineva.

Priveam în jur la lumea făcută de Dumnezeu şi impresia mea era că parcă noi toţi ne aflăm şi trăim într-un coşmar science-fiction, asemeni distopiilor ce rulau în secolul XX.

Nu mai am mult timp aşa că trebuie să închei, omule.

Ştii ce se întâmplă, te întreb, pentru cazul că nu ai creierul ars de substanţe sau spălat de informaţie. Unul din puţinii oameni care mai ajung la bătrâneţe şi care de asemenea nu apelează la operaţii de reîntinerire, un om din acesta ciudat mi-a spus odată ceva, când i-am spus că - de nu ar fi fost ceva interzis – mie mi-ar fi plăcut să studiez istoria. Mi-a spus un lucru de care nu ştia dacă era adevărat sau nu, un fel de folclor, pe care el îl auzise în tinereţe de la un alt bătrân care la rândul său îl auzise şi el pe când era tânăr de la un preot, un fel de vraci, într-o vreme când mai existau asemenea oameni. A murit în ziua de Crăciun 1996.

Oamenii aceştia au spus fiecare la timpul său că înainte de începutul lumii noastre exista foarte mult rău în lume. Iar răul era rău. Oamenii au încercat să scape de acel rău. Au spus că răul nu trebuie iertat, - cum spuneau toţi vracii -, ci trebuie eliminat. Apoi politicienii au plătit creierele să gândească şi au combinat filozofia cu informatica. Aşa au apărut circuitele karma.

Cât despre asta pot foarte bine să vorbesc, pentru că şi eu sunt unul din oameni, purtătorii de circuite karma. Şi eu voi muri datorită cianurii din pastila ce circuitul tocmai a spart-o în mine. Mor pentru că sunt un păcătos, pentru că am descoperit locul Bisericii Sfântului Mormânt şi m-am rugat acolo, voi fi strivit de USK, fiindcă USK şi karma USK şi ideologia USK sunt infailibile. Creştinii, călugării lama şi spărgătorii, toţi mor la fel, fără diferenţă, - exceptând poate doar diferenţierea de durere, ucişi de karmacipuri, pe Pământul fără iertare şi fără credinţă. În lumea lor noi nu avem nici o iertare, în lumea mea ei au toată iertarea. Singurul lucru pe care nu-l înţeleg e de ce preoţii au trebuit puşi la zidul de execuţie, executaţi împreună cu traficanţii de heroină. Impresia mea începe parcă să se difuzeze asemeni acuarelelor în vreme ce mă sting asemeni unui electric păstrăv asfixiat. Şi eu sunt unul din cei ce vor muri, curând; acum – tremur.







Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.