Unde mi-e-acasă

Autor:stefan doroftei doimaneanu


Adăugat de: Stefan Doroftei-Doimaneanu

vineri, 19 august 2016

Noaptea timidă se pierde-n constelaţii,
Luna lunatică, dansează printre nori,
Pădurea de spini îşi aşteaptă drumeţii,
Izvoarele-au pornit să savureze fiori.

Piscul mă aşteaptă troienit şi trufaş,
Pe cărarea din nori păşesc către stele,
Genunea mă ceartă, încă nu are sălaş
Pentru gânduri tăioase, fără prăsele.

Pietrele se rostuiesc sub paşii mei blânzi,
Brazii îşi scutură tăcerea în ploaie,
Furtuna din gânduri se răsteşte la surzi,
Tristeţea se scurge din stropi în ţurloaie.

Privesc în trecut, precum într-o oglindă,
Mă văd pe iarba tinereţii alergând,
Rupând sălbatic clipita din secundă
Fără de remuşcări în vorbe sau în gând.

Astăzi doar mai visez să râd, sau să zbor,
Cărările cu sori pierdut-au din zăduf,
În adâncul din gânduri, încep să cobor,
Vreau s-adorm rătacit, printre ţepii de puf.

Pe aripi de vultur mă plimbă uitarea,
Rătăcirea din mine curge, m-apasă,
Jepii cei pustnici îmi oferă iertarea,
Floarea de colţ mă retrimite acasă.

Dar unde să merg şi unde mi-e-acasă,
Pierdut-am busola tinereţii-n eter,
Pe stânci lângă creste, divinul mă lasă
Din lună să sorb şi la demoni să zbier.


vezi mai multe poezii de: Stefan Doroftei-Doimaneanu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Viaţă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: LI.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

La răscruce de drumuri...furtună în tine răsfrântă-n natură! Avem parte în viață de astfel de momente pe care le-ai zugrăvit frumos în versuri! Felicitări!
Ina M.
luni, 29 august 2016



mugur_m,
Mulţumesc şi te mai aştept !
stefan doroftei doimaneanu
luni, 22 august 2016



Frumos construit acest poem.
Mai trec
mugur_m
luni, 22 august 2016



psihodadum,
Mulţumesc pentru sincerele aprecieri!
Respect !
stefan doroftei doimaneanu
duminică, 21 august 2016



gabriela,
Este gândită a fi un afront adus timpului necruţător. Mulţumesc!
stefan doroftei doimaneanu
duminică, 21 august 2016



Cami,
Mulţumesc frumos !
stefan doroftei doimaneanu
duminică, 21 august 2016



LoreDana,
Mulţumesc LoreDana! Viaţa...
stefan doroftei doimaneanu
duminică, 21 august 2016



Misha,
Aproape toaă poezia mea e confesivă, mai mult sau mai puţin! Este tabloul unei vieţi, trăită la intensitate maximă, este şi rodul altor experienţe
povestite de lumea din universul meu!
Mulţumesc !
stefan doroftei doimaneanu
duminică, 21 august 2016



„Pietrele se rostuiesc sub paşii mei blânzi,
Brazii îşi scutură tăcerea în ploaie,
Furtuna din gânduri se răsteşte la surzi,”

frumos!
psihodadum
vineri, 19 august 2016



Frumoasă şi gândită poezie.
gabriela
vineri, 19 august 2016



Ccreatia ta este plina de acel farmec familiar.
Cami
vineri, 19 august 2016



Foarte reusit acest poem, cu multe puncte sensibile
LoreDana
vineri, 19 august 2016



O poezie confesiva, ce pare, si poate chiar este, autobiografica. Minunat scrisa.
Misha
vineri, 19 august 2016