Un templu fără nume

Autor:Lucian Tatar


Adăugat de: Lucian Tatar

joi, 11 aprilie 2019

UN TEMPLU FĂRĂ NUME

Vorbeau sfinţi prin spinii nedreptăţii,
Amar era necoptul măr al vieţii,
Potir duceam doar ziua libertăţii,
Un nor etern vorbea- n culoarea ceţii...

Au plâns ,au râs nebuni necontrolaţi,
Macul iubirii ,împrăştiat în vise...
Ați construit oportunităţi pentru bogaţi,
Dezizolaţii vieţii ,cutremure ucise...

Taverna-i obosită şi plină de beţie,
Atâtea cupe goale cu amarul înghiţit,
În risipirea vieţii mai căutăm frăţie,
În lacrima pierdută ,esenţă de infinit...

Un templu fără nume, încă strigă,
Prin fiecare suflet, răzbate un infinit,
Cresc florile vieţii deriva şi-o intrigă,
Seminţe împrăştiate în serele de mit...

Steaua încă albastră luceşte curcubeu,
O piramidă înalţă voinţa de a pluti,
Opţiune în derivă când tot e Dumnezeu...
Ştiinţa urcă ceruri, până unde?... vom şti ?...

Din volumul „Clopotul ce va bate și mâine”


vezi mai multe poezii de: Lucian Tatar


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Adevăr
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.