Un caz din viața reală - Victor Borziac

Eram student la medicină și lucram ca asistent medical într-un mare spital, secția de urologie. Patologiile urologice sunt cele mai grave în practica medicală, iar coma uremică este una devastatoare. O pacientă tânără, proaspăt căsătorită, se zbătea între viață și moarte, iar soțul și o doamnă în vârstă, gârbovită, probabil bunica, îngrijeau de ea. Eram în tura de noapte de unul singur și din oră în oră, la momentul când starea ei se agrava, trebuia să recurg la procedurile de resuscitare. De fiecare dată, când făceam medicamentația intravenoasă, bătrânica, toată în negru, ținea lumânarea aprinsă, lucru care mă înfuria peste măsură. Trecuse de miezul nopții, iar situația devenea din ce în ce mai critică. La un moment, soțul, foarte calm, mă invită să ieșim puțin la aer. Sub șocul acestei stări de atitudine, l-am urmat la balcon unde cu durere în suflet mi-a spus: Lăsați-o, nu o mai chinuiți. Am înțeles că pentru un doctor sau infirmieră, moartea înseamnă un eșec, pentru un prieten sau o rudă înseamnă dezastru, numai pentru suflet, moartea este o ușurare - o eliberare.


Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.