Un cavou solitar

Autor:Bucătaru Cristina


Adăugat de: cristinaionela

miercuri, 09 octombrie 2019

Un cavou solitar,
E tot ce mi-a rămas,
Căci sufletul amar,
S-a stins acum un ceas.

Trupul stă uscat
În cavoul rece,
Iar părul ondulat,
S-a prefăcut în zdrențe.

Coroane ce împletesc
Cavoul palid și solitar,
Pe când zorii se topesc
Pe crucea din altar.

A trecut un răsărit,
Si-un apus iară vine,
Tu stai acolo, adormit,
Singur și departe de mine.


vezi mai multe poezii de: cristinaionela


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Singurătate
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CCXII.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.