Ultima noapte

Autor:Lorena Craia


Adăugat de: lorena.craia

sâmbătă, 18 martie 2017

Tenebra morţii-n prag de toamnă
Îşi pregăteşte sarcofag
Şi frunze ruginii îndeamnă
La simfonii pe un drumeag,
Pe care viaţa mea înseamnă
Mai mult decât un pas pribeag.

Mă pregătesc de-un cancer veşnic
Al râului ce-a sfredelit,
Puternicindu-se temeinic
În miezurile de granit,
Sub luna sobră, ca un sfetnic
La-mpărăţii de mezolit.

Eu de pe-o margine pe alta
Am construit un pod de nuc,
Mi-am aruncat în ape dalta
Şi strălucea-ntr-un nor uituc,
Desprins de luciu-n care balta
Adăpostea un cuib de cuc.

Aud ecou de mocăniţă,
Venind agale dinspre munţi,
Aud şi râsul de fetiţă,
Născută din părinţi cărunţi
Şi-n inima de prepeliţă
Se mai sărută două punţi:

Pe una trece, în fanfare,
Secunda orei ce mă-ntrece,
Sfidând pendule, calendare,
Cu timpul ei atât de rece,
Pierzându-mă în fiecare...
Pe alta nimeni nu mai trece!

15 august-18 septembrie 2016, Constanţa


vezi mai multe poezii de: lorena.craia


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Singurătate
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: LXXXII.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.