Ultima îmbrăţişare

Autor:Flavius Laurian Duverna


Adăugat de: Duverna

luni, 19 octombrie 2015

Ultima îmbrăţişare

Pe potecuţa-n stropi de rouă
De dimineaţă-n spre livadă,
Stau două frunze la pământ
Ce-şi fredonaseră prin cânt
Că vreau alături, ca să şadă.

Căci după ce o vară-ntreagă
Pe-aceiaş ramură,- au cântat,
Se vede că-i grea despărţirea
Când toamna atestă ruginirea
Sub vântul ce le-a-mprăştiat.

Şi-am încercat, să le înlătur
Sub talpă,... să nu le strivesc,
Dar ele-s strânse, amândouă
Prin stropii de cristal în rouă
Ca doi copii,... ce se iubesc.

Şi-astfel privind, atent la ele
Un gând zbură cu-nfrigurare
La ipoteza cea mai sumbră:
Poate că-i ziua cea din urmă,
Şi poate-i ultima îmbrăţişare.

Lipite parcă,... vor să treacă
De pragul iernii-n primăvară,
Când apărute, iar pe-un ram
Pentru-a-şi începe, un alt an,
Cânta-vor, în freamăt de vară.

Flavius Laurian Duverna
19 octombrie 2015


vezi mai multe poezii de: Duverna


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Toamna
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Mulţumim pentru comentarii!
Duverna (autor)
marţi, 20 octombrie 2015



Foarte frumos ai scris, draga Flavius!
andreionthepoetry
luni, 19 octombrie 2015



Are un sens adanc,care nu l-am sesizat la prima lectura.
Florian
luni, 19 octombrie 2015