Dragoste tarzie - Tudor Arghezi

Da, te-as iubi cum ma iubesti si tu.
Inim-ar spune da, cugetul nu.
Te-ai asteptat valtoarea sa ma ia
Si sa ma arda in dogoarea ta.
De unde te-ai ivit sa ma-mpresori
Cu-atatea stele si cu-atati fiori?
Nu ti-ai dat seama, si de-abia
Vedeam si eu ca ai putea
Sa fii copila mea.
Simtirea dragostei, ades nebuna,
Razlete streine le-mpreuna,
Si varstele le face deopotriva.
Femeie patimasa, aprinsa, uscativa,
Esti tanara, trufasa si frumoasa.
Ma vrei al tau si-atat, si nu-ti mai pasa
De toti ai tai, de toti ai mei,
Jertfiti unei femei.
Ai vrut sa te desfaci dintre dantele
Sa mi te dai ca versurilor mele.
Betia te prinsese de o data,
Si vreai sa fii a mea de tot si toata,
Calcand o pravila uitand
Ca ai iesit din rand.
Si te-am facut sa suferi, stiu,
In ce aveai in tine mai zvacnit si viu.
M-am prefacut ca nu-nteleg,
Ca sa ramai ce esti, si eu intreg,
Si te-am jignit cu voie, sa ma ierti,
Poti sa blestemi si sa ma certi,
Din departarea care iti ascunde,
Cu plansii ochi, si coapsele rotunde.


vezi mai multe poezii de: Tudor Arghezi



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.