Tu taci

Autor:ileana


Adăugat de: ileana

joi, 31 ianuarie 2019

Tu taci și tăcerea ta îmi vorbește,
îmi pune întrebări la răspunsuri și mi le tălmăcește.
Tu arzi și flacăra ta mă transformă în cenușă,
îmi aduni resturile rămase și le pui într-o clipă.

Mă îmbraci între venele tale cu fiorul inimii
și eu stau și aștept nehotărâtă la poarta iubirii.
Am trecut prin furtuni și respirațiilor le-am spus pas
și m-am oprit pentru odihnă între al bătăilor tale ceas.

Tu taci și aștepți ca pașii mei să-și îndrepte busola
orientându-se după cântecul ce ți-l palpită artera.
Eu sunt cenușa rămasă după ce ai ars în mine iubire
și am ajuns în brațele tale la ceas de grea insomnie

când mi-ai cuprins întunericul și l-ai transformat în dorință.
Tu taci și arzi în timp ce eu sunt jăratec în ființă,
la picioarele rugului așteptând să se întunece norii și să începi
să arunci peste mine cu stropi de speranță, reci.

Plângi peste mine cu sărutări și eu te primesc în singurătate,
tu îmi ești de ajuns, iubindu-mă, pentru o eternitate.
Eu tac și tu-mi primești dragostea între perne,
și-mi cuprinzi inima rătăcită pe potecile acestei iubiri eterne.


vezi mai multe poezii de: ileana


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Iubire
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CLXXVII.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Mulțumesc!
Ina M.
miercuri, 13 februarie 2019



Frumoase versuri, dna Ina M! Felicitări!
ileana (autor)
miercuri, 13 februarie 2019



Tu taci, iubire agățată de crengi,
Liliacul din noaptea insomniilor lungi
Măsoară orbirea din inimile seci...
Și tu? Tot cu nepăsarea de gheață te- ntreci?

Eu tac în deznădejdea furtunilor nopții
Și-n intunericul nemilos al sorții
Doar bătăile inimii tale propagă
Câte- o seranță de iubire oloagă...

Tăcerile din noi ne târăsc prin noroaie
Și- asteptăm sa ne spele tristețea o ploaie,
Cu puteri nebănuite vom șterge rugina
Deschizând lacătul să patrundă lumina...
Ina M.
duminică, 03 februarie 2019