Azi, când anul vechi - Traian Dorz

Azi, când anul vechi, Iisuse, de la noi se duce iara
si când Anul Nou asteapta, mâine-n prag sa ne rasara,
ca de-atâtea ori, si-acuma, în genunchi, cu umilire,
noi T;i-aducem printre lacrimi rugaciuni de multumire.

…Multumire, ca si-n anul ce se duce, Tu, Iisuse,
ne-ai adus îmbelsugare bucuriilor nespuse
si ne-ai ocrotit viata cu puterea Mâinii Tale,
sa putem urca spinoasa, dar slavita Crucii cale.

Multumire, ca pe umeri ne-ai pus dulcea Ta durere
sa putem simti duioasa Mâinii Tale mângâiere,
c-ai facut mereu sa trecem vai de moarte si tristete
sa putem privi pe urma Slava Sfintei Tale Fete…

Multumiri si pentru-acele lacrimi grele si amare
care ne-au facut mai dulce, si mai scumpa-a Ta carare,
multumiri si pentru umbra de necaz si de urgia
care ne-a facut pe urma mai gustata bucuria

si ca ne-ai lasat pe-o clipa în a lumii joasa pleava
numai ca sa poti pe urma sa ne-nalti pe culmi de slava.

C-ai lasat sa ne loveasca palme grele de-ncercare
tocmai ca sa poti pe urma, cu-a Ta dulce alinare,
sa ne schimbi îndurerarea în slavita sarbatoare
si sa rasplatesti putina noastra umbra de rabdare

cu belsug de fericire si de binecuvântare,
noaptea patimirii noastre s-o faci zi stralucitoare.

O, si-acum, Iisuse Doamne, pentru Anul care vine,
calda noastra rugaciune o-ndreptam smeriti spre Tine
sa-ntaresti dorinta noastra de-a ramâne pân’ la moarte
purtatori ai vestii bune mai departe, mai departe.

Sa calcam mereu pe urma urmei Tale-nsângerate,
fericiti fiind atuncea când rabdam pentru dreptate.
Iar daca marturisirea dragostei si-a Jertfei Tale
ar aduce vietii noastre alte suferinti pe cale,

Te rugam atunci, în fata fetei noastre zbuciumate,
sa rasai pe-o clipa slava rasplatirii minunate.

Ca-i de-ajuns din stralucirea bucuriei ei o raza
pe-nnoptarea suferintei si-a durerii sa ne caza,
ca nadejdea sa ne ’nalte, sa ne poarte, sa ne creasca
peste orice-mpotrivire si cruzime omeneasca.

Doamne, suntem slabi, si greul doborî-ne-ar si ne-ar frânge,
pâlpâirea vietii noastre într-o clipa ni s-ar stânge
daca Mâna Ta cea Buna, daca grija-T;i iubitoare
n-ar veghea asupra noastra cu o zilnica-ndurare.

De aceea, necurmate rugaciuni ’naltam spre Tine.
De-ale multumirii lacrimi inimile noastre-s pline,
caci în ajutorul nostru Te chemam în orice vreme,
când de ziua viitoare inima mereu se teme.

Dincolo de usa-nchisa a clipitei viitoare,
numai Singur Tu, o Doamne, a cunoaste esti în stare,
numai Tu, caci numai T;ie viitorul se arata,
de aceea ni Te cere, Doamne, azi fiinta toata;

ca-n atâtea mii de lipsuri, si-n atâtea trebuinte
Tu esti unica-mpacare a întregilor dorinte,
Tu, în ziua, si în anul, si-n viata care vine,
daruieste-ni-Te noua, sa putem trai prin Tine.

Ne fii Mama si Prieten, si Nadejde, si Lumina
fiecarui suflet care doar cu Tine se alina.
Sa fii hrana, bautura si putere linistita,
fiecaruia în foame si în sete, si-n ispita.

Tu sa fii neprihanirea si sfintirea luminoasa
dragostei adânci ce lupta sa-T;i ramâna credincioasa.
Zilnic sufletul ni-l scalda-n ale cerurilor ape,
sa-l simtim în orice seara, lânga Tine, mai aproape.
Da-ne inimii adânca si curata partasie
cu multimea celor care Te iubesc în curatie.

Fa-ne tot mai blânzi, mai darnici, mai cu mila de oricine,
schimba-ne mereu, o Doamne, pân’ vom semana cu Tine.
Numai astfel linistita poate inima s-astepte,
Viitorul cu rasplata Judecatii Tale drepte.

Numai astfel, cu-mpacare poate inima sa vina
catre Noul An, cu zâmbet de încredere senina...
Caci când astfel toata viata, zi si noapte-ar fi traita,
orisicare-ar fi din urma, orisicare-i fericita!


vezi mai multe poezii de: Traian Dorz








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.