Tot ce-i verde se ofilește

Autor:Gabriel Stănciulescu


Adăugat de: Gabriel Stanciulescu

vineri, 22 mai 2020

Tot ce-i verde se ofilește

Nu-mi stăvilesc dorința, mamă!
Și ieri și azi și nopți de-a rândul
Încerc în vis să-ntind o palmă
Dar tu dispari, rămâne gândul.

E lumea ta, ce ne desparte,
Ai fost și tu cum azi sunt eu,
Mă duce gândul mai departe
Și eu am să fiu... în separeu.

Să îți vorbesc, îngân în șoapte,
Rostesc vorbe multe, fără sens,
Oftez ș-adorm târziu în noapte
Și apoi resimt un gol imens.

Cândva, mergeam pe jos o seară,
Când oboseai mă luai de braț,
Azi reumatismu-i o povară
Ades mă prinde ca într-un laț.

Îți calc pe urme mamă dragă,
Eu simt cum vârsta mă zorește,
Știam, mi-ai spus o viață-ntreagă:
„tot ce-i verde se ofilește”.

Autor: Gabriel Stănciules


vezi mai multe poezii de: Gabriel Stanciulescu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Părinti
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? nu


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.