Toamna, fără mama

Autor:Doina Bezea


Adăugat de: Doina Bezea

sâmbătă, 01 octombrie 2016

Pe sub fuiorul casei lacrimi curg
țesând din frunze miriști de albastru
și-n vuietul de toamnă, în amurg,
aprind făclia dorului sihastru.

Muguri de rouă strâng la piept ușor
din țărmul dezvelit de dor, corăbii,
măicuța coase velele-n pridvor
din cerul de brocart al unor vrăbii.

Se-aud izvoarele curgând în ochii ei
penumbra toamnei cade-acum sălcie
pătând cămașa câmpului cu mei
cu lungi plimbări de ger și amnezie.

Corăbii trec purtând pe frunte nori
în pragul casei ochii mamei luce
bătrânul suflet toamnei i-a dat zori
lăsându-i doru-n iarbă, sub o cruce!
Autor Doina Bezea


vezi mai multe poezii de: Doina Bezea


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Amintiri
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: LVII.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Mulțumiri alese, tuturor!
Doina Bezea (autor)
marţi, 18 octombrie 2016



O poezie care-ti patrunde prin fiecare por al pielii.
Cami
luni, 03 octombrie 2016



Corabia mea a trecut cu tristeţe dar şi cu felicitările mele pentru această superbă poezie !
stefan doroftei doimaneanu
duminică, 02 octombrie 2016