Te iubesc, femeie!

joi, 13 februarie 2020

Te iubesc, femeie!

Îți spuneam adeseori, iubito,
Că tu ești răsfățul, pentru mine,
Dar ce îmi spun mie, incognito,
Nu ai înțelege foarte bine.

Sunt un bărbat loial, între cei mulți,
Ce își deplânge pașii, ce-a făcut,
Ce își roade unghiile, în virtuți,
Și îl sperie infamul prefăcut.

Am încercat continuu să exist,
Din sentimente pure mă hrănesc,
Statornic și incurabil sufletist
Mă sfătuiește viața s-o doresc.

Ce aș fi eu fără iubirea ta?
Un sărman adult, fără simțire,
Omul ce-n vise lungi s-ar îmbăta,
Cu aburii reci de șovăire.

Mă adun din încercări, dar nu pot
Să-mi ordonez idei, să spun ce vreau,
Când eu vibram precum un clopot,
Steluțe mii pe chipul tău luceau.

Dragostei râvnite îi sunt străjer,
Voi spune în minte o rugăciune,
Credința este gând celest, și sper
Că tu îmi rămâi raza, minune.

Așadar să îmi trăiești, iubire!
Primește darul meu ș-o orhidee,
Iar tu să-mi fii pururea menire,
Și nu uita, eu te iubesc... femeie!

Autor: Gabriel Stănciulescu

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.