Pe traiectoria Terra la stele
Mintea-mi pun la cugetare -
Ca să cunosc taina lor mare,
Din opera-Ţi cea spre mirare
A frumuseţii, Doamne-n ele!
Pe firmamentul alb ce-l suie
Din constelaţiile lor albastre
Cu mii de sori şi mii de astre,
Ascunse fiind vederii noastre
Gândirea-mi tace, - sau nu e!
Şi totuşi Doamne, îndrăznesc
De-a intra-n sfânta meditare,
Gândind la forţa-Ţi creatoare
A Universului, atât de mare,
Ce-n galaxiile lui mă uimesc!
Şi-n faţa atâtor mari mistere
Mai presus de mica-mi minte,
Tot cugetând mi-aduc aminte
C-avem un prag, pus înainte:
Că noi suntem fiinţe efemere!
vezi mai multe poezii de: Duverna
Detalii poezie:
Distribuie pe: