Tăcerile

Autor:necorupb


Adăugat de: necorupb

duminică, 03 mai 2020

Ce grele sunt tăcerile din jurul meu,
când mă cuprind și le ascult pe toate! –
revin din arcul frânt al unui curcubeu
cu lungi păreri de rău nevindecate.

În preajma mea le simt în fiecare zi,
stând adunate-n umbrele opace –
de-acolo îmi recită zeci de poezii
sperând că ar putea să mă împace.

Dar versurile cadențate mă rănesc,
cu doruri stând pe gânduri răsfirate,
din poarta neuitării ele-mi amintesc
că v-am iubit ca un nebun pe toate.

În gândurile mele vă iubesc și-acum,
chiar dacă toamna vieții ne desparte –
veniți, lăsând părerile de rău pe drum,
să mai citim poeme dintr-o carte!

Când zorii se vor prinde de fereastră,
veți fi plecat lăsând-mi doar tăcere
și florile privind-mă duios din glastră
cum încă-adun poeme prin unghere.


vezi mai multe poezii de: necorupb


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Singurătate
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CCXXXIII.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.