Tăcerea din priviri

Autor:Bogdan Stoicescu


Adăugat de: bogdan1

joi, 19 ianuarie 2017

Tăcerea din priviri

Te privesc,
Cu ochii te ating, cu ei te mângâi,
În unghiuri facile mă desfaci
Și simt tăcerea cu care-mi vorbești…

Încerc să-mi adun visele,
Să te adaug lor din nou,
Să-mi fii soare, lumină,
Rugă celestă și lacrimă vie…

Dar…
Eu pot doar să te privesc,
Cu ochii să te preamăresc,
Să lipesc nepăsător necuvinte…

Mă chinuie însă, tăcerea
Despre care tot îmi vorbești,
Dialogul în sine, e sterp,
Viril este doar timpul ce curge…

Încep să te adun din pagini albe,
Din timpul ce te-a găzduit în trecut,
Privirea-mi toată este goală,
Din echivoc te-ai topit…

Îmi tot taci a nemurire
Și de tine nu m-am vindecat
Am inima apăsată de întuneric,
De tine nu-mi mai amintesc…

Pot fi doar sărutări vacante,
În care voluptatea-i absentă,
Voluptatea din care, în final,
În tăcere, de nicăieri, m-ai rupt…


vezi mai multe poezii de: bogdan1


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Vise
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: LXXIV.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Minunata poezie!
Elida
vineri, 20 ianuarie 2017