Tăcere

Autor:ileana


Adăugat de: ileana

luni, 30 octombrie 2017

Printre saloanele ascunse-n umbră
Se zbat încet, închise-n neputință,
Umbrele ce au fost cândva lumini
Și așteaptă mila harului divin.

Se uită și cerșesc cu ochi umili
Căteva resturi din paharul plin
Pe care tu acum îl ți măreț,
Uitănd că vei plăti același preț.

Așteaptă în tăcerea cea adâncă
Îngerul Domnului să le aducă
Lăsându-i repede de suflet goi,
Sentința judecății de apoi.

Cei ce-o primesc sunt repede răpuși,
Pedeapsa vieții este greu de dus
Și-n paturile cu mâner de fier
Deacuma alte umbre mila cer.

Peste clădirea cu aspect divin
Se-ntinde clopot trist de cimitir.
Astăzi spre cer a mai zburat o ființă
Din liniștea salonului cu umbră.

Iar patul gol păstrează încă-n el
O amintire a omului de ieri
A omului ce a crezut că e
Eternitatea timpului prezent.


vezi mai multe poezii de: ileana


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Credinţă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CXVII.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.