te-aş alerga,
o Doamne,
n-ai să crezi
încet (la început)
apoi mai tare
până ţi-aş prinde-n mâini
tălpile verzi
să ţi le şterg de rouă şi...
mirare...
împotrivindu-te am să-ţi găsesc
aluna sânului de catifea
iar tu ţipând
vei spune "te iubesc"
şi-atunci ca un nebun
te voi avea
de jos în sus
de-a lungul şi de-a latul
cum doar în vise ţi-ai imaginat
că ai putea s-atingi,
iubind, înaltul...
de ce zâmbeşti?
(sunt un neruşinat,
un lup privind ca în poveşti scufiţa)
şi trupul tău mi-e poezie-n gând
metafora e albă
ca rochiţa...
Din volumul Apasă tasta enter -
Editura Rovimed Publishers Bacău - 2013
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Comentarii:
Mai ales când aripile și sufletele sunt perechi, Liliana.
nutzu (autor) joi, 19 martie 2015
Un poem desavarsit! Indraznet, da, dar fanteziile sunt aripile care ne inalta si ne facem sa atingem visele!
Liliana Trif joi, 19 martie 2015
onorat, Maria!
nutzu (autor) joi, 19 martie 2015
Deocamdată: Mulțumesc, criticule!
nutzu (autor) joi, 19 martie 2015
grazie, Adina!
nutzu (autor) joi, 19 martie 2015
mulțumesc, Mihai!
nutzu (autor) joi, 19 martie 2015
Imi place!
maria marți, 17 martie 2015
Placuta si moderna. Dar poti mult, mult mai mult...te astept....
Deocamdata: DA!
CRITICUL BLIND marți, 17 martie 2015
Imi place mult! :)...Continua sa fii....:)...
"Trupul tau mi-e poezie-n gand "...ce frumos! :)
Apoi ..."metafora e alba ca rochita" ...sugereaza un gand curat .
Adina Speranta marți, 17 martie 2015
o poezie deosebita.Felicitari
mihai marți, 17 martie 2015
vezi mai multe poezii de: nutzu
Distribuie pe: