Sunt omul...

Autor:Ion Scriba


Adăugat de: Ion Scriba

luni, 11 ianuarie 2021

Sunt omul cel mai păcătos
și plâng la pieptul lui Hristos.

De Tine, Doamne, sunt flămând,
Dar te tot vând, mereu te vând.

Nu trece zi, nu trece anul,
Te prețuiesc numai cu banul
Ca Iuda Iscarioteanul.

Talantul care mi l-ai dat
Să-l înmulțesc, să fiu bogat,
Nu l-am cinstit, l-am îngropat.

N-am înțeles că-i har divin
De-aceea sufletu-mi hain
Trăiește noaptea lui Cain

Privind cu ochi de lacrimi plini
La bobul cel căzut în spini
Uscat și fără rădăcini.

Când în păcate suntem fierți,
Mai poți Tu, Doamne, să ne ierți?

Pământul plângă, să asude,
Suntem cu toții niște Iude..
Mai suntem noi cu Tine, rude?

Filozofiile terestre
Sunt partituri fără orchestre --
Castele, fără de ferestre.

Isuse, unică fereastră,
Iubirea Ta-i iertarea noastră!


vezi mai multe poezii de: Ion Scriba


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Viaţă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.