Suflet de copil (6) - Mariana Tasente

- Ana, tu ce vrei să te faci când vei fi mare? era întrebarea pe care i-a pus-o, într-una din zile, tovarășa învățătoare .
- Vreau să fiu doctor! a răspuns ea fără să se gândească prea mult.
- Ne spui de ce vrei asta?
- Ca să o vindec pe mami, nu mai vreau să fie bolnavă și să plece de acasă! a venit răspunsul ei imediat.
- E o meserie frumoasă! Pentru asta, va trebui să înveți mult! Așa va fi?
- Da, tovarășa învățătoare, voi învăța!
Și, într-adevăr învăța și nu o făcea pentru că așa trebuia, învăța pentru că îi plăcea să facă asta, descoperea lucruri noi și se bucura pentru fiecare lucru învățat. Învățătoarea a observat și îi dădea lecturi suplimentare. Le citea cu nesaț, practic le „devora” și cerea și altele. Citise basmele lui Ispirescu, apoi „Poveștile nemuritoare” din colecția Biblioteca pentru toți, apoi „O mie și una de nopți”. Citea și visa. Își făcuse un obicei pe care l-a păstrat chiar și azi. După ce citea câteva pagini închidea ochii și încerca să vizualizeze ceea ce a citit. Știți, ca un film pe care vrei să-l derulezi în memorie. Doar că aici era și ea prezentă, mergea fascinată lângă personajele cărților, trăia aventura lor, chiar devenea un personaj. În lumea ei de lectură și vis devenea când prințesă, când cerșetoare, când Ileana Cosânzeana, când Gheonoaia, când Albă ca Zăpada, când maștera cea rea. A fost pe rând și Cenușăreasa și fetița cu chibrituri, a fost chiar și personaj masculin. Vizualiza tot. Închidea ochii și era doar lumea ei de poveste, lumea unde era, unde vroia să fie și ceea ce vroia să fie. De departe însă, cele mai frumoase vise ale ei erau acelea în care era îmbrăcată într-un halat de un alb pur, călcat și apretat impecabil, cu un stetoscop ce îi stătea fermecător de bine, așezat frumos pe după gâtul ei alb și delicat, cu părul lung și ondulat plimbându-se rebel pe spatele ei atunci când mergea pe holurile spitalului unde lucra. Și toată lumea o iubea pe doamna doctor. Da! Cele mai frumoase vise erau acelea în care ea se vedea doctor și mama era cea mai sănătoasă și fericită femeie din lume, mândră de fiica ei ajunsă medic vestit pentru profesionalismul ei.







Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Mariana > nu-ti fa griji, poti scrie si cu cratima, ori invers, daramite.. cu litera mare sau mica!.. eu tot Mirror mirror on the wall, sunt :)
Mi-aduc aminte, aveam candva un mititel anunt, si mi s-a zis sa scriu mai mare pseudonimul cu care ma semnez, iar eu am ras, spunand ca doresc mai degraba titlul cartii ori ceea ce prezint, ca sa confere o idee asupra evenimentului.
Eiii.. daca forma scrisa este rezultatul manifestarii sufletesti, ce il face pe poet, a fi poet, pe scriitor, a fi scriitor?! Versul alb - ca o clasificare, intocmita dupa sistemul meu referential, reprezinta o forma bruta, informationala, transpusa prin scriere, pe o coala de hartie; cat despre rostirea acestuia, cica e dupa.. bunu' plac! Na, tu ia de scrie, nu te mai lua dupa altii [in cazul ca intampini cativa care nu stiu altaceva decat a da cu piatra] - pana la urma, este propria ta manifestare, asa cum tocmai ai subliniat.
Poezia are rostul ei - proza, la fel. Poti alterna, de la una la alta, cu usurinta. Da, asa este, trebuie si o sustinere necesara; insa ori de cate ori o vei avea, tu ia de scrie, ca bine vei face.
Da', se poate... insa, eu strang pietricele in primul buzunarel, iar in celalalt, strang iarba, si 'poi de-s intrebat de ce le strang, raspund ca is comori - ca daca "lumea" are lanturi din aur si argint, ori salbe din diamante, si toate prelucrate asa de frumos, de mana omeneasca... - iar eu imi iau ceva care e prelucrat de ceea ce se afla dincolo de perceptia omeneasca, pot sa le zic: sîc-sîc!.. (asa ca valorile intrinseci si extrinseci, la mine, is date dupa alte principii)

Th3Mirr0r
th3mirr0r
miercuri, 09 august 2017



Scuze, am scris cu litera mica numele tău. Rectific: Mirr0r
Mariana Tasente
miercuri, 09 august 2017



Mulțumesc frumos, mirr0r! Am știut dintotdeauna ca nu sunt poet dar, în momentele acelea am crezut ca aceea era metoda prin care eu puteam sa transmit niște trăiri, sentimente amestecate ( mi-am spus atunci "ce bine ca exista versul alb"). Eu știu sa apreciez criticile constructive și îți mulțumesc mult ca ai rupt o fărâma din timpul tău răsfoind niște pagini de blog ( poate fără valoare) in care fiecare cuvințel e o bucățică de suflet. Mulți au citit, putini au revenit ( doar cei care au reușit sa înțeleagă stările care au dus la aceste scrieri. Eu nu pot sa scriu mereu, poate ai observat pauzele mari de la postare la alta. De aceea ți-am spus ca nu m-am gândit niciodată sa scriu o carte. Nu am susținerea necesară ( și nu vorbesc de cea materială). Îți mulțumesc încă o data, mirr0r!
Mariana Tasente
miercuri, 09 august 2017



P.S: Trecand acum si la aspectul celalalt, unde tu impletesti si poezie, in forma scrisa, dupa o analiza, consider ca o mai mare afinitate ai pentru proza, decat pentru poezie - dar, nu pot decat sa iti sustin pasiunea si pentru versul alb, daca.. desigur, ai aceasta placere; ca sfat, nu pot sa iti sugerez, pentru inceput, decat sa cauti a inlatura o anumita plasticitate, din formatul poeziei, iar aceasta o vei face prin inlaturarea unor termeni tehnici sau a cuvintelor care unii ar trebui sa le cate prin dictionare, ori sa intrebe pe altul ce inseamna X,Y,Z, ca de altfel, si anumite contexte in care elementele rup structura versului (am vorbit despre poezie aici, fiindca acolo folosit-ai mai des, acestea - consider ca datorita influentelor) (pe cand.. in proza, exprimarea iti este mult mai naturala si trairile mult mai bine contopite). Ca exemplu, daca voi scrie un vers despre "corpii neuronilor parasimpatici" pesemne tre' sa ma duc cu el pe la doftori prin cabinete, sau sa fac anunt publicitar la un cabinet medical - ori, daca descriu de-a lungul versurilor ce se intampla pe-acolo, s-ar putea ca si ciobanul din camp, cu oile, sa invete medicina fara sa vrea. Ori, daca as scrie intr-o poezie "cosmetizarea" versului, ca sa fiu in "trend" s-ar putea sa imi faca parul gratis frizerul, "for life" - sau sa ma inscriu in vreun partid al scriitorilor, ca sa am toate beneficiile "gastii" - ori eu, refuzat-am iestea toate, intr-a fi EU insumi, tot taranu' cela din Moldavia.
De asta tinut-am musai ca sa "mai vedem" cu "partea cealalta a subiectului" - fiindca datoria mea, este cea de a fi nepartinitor, de obicei, sfaturile, desi sunt extrem de bine intentionate si chiar foarte justificate, am intalnit mult prea multe persoane care s-au cam strambat, "primindu-le" - ceea ce mi-a dat de inteles o simpla vorba, de la unu' mai batran "sazi bai in banca ta" - si bine-am facut.
Ori, eu, nu is asa scump la vorba si mai croncanesc, cateodata - de! mi-s corb, pana la urma!..

Th3Mirr0r
th3mirr0r
miercuri, 09 august 2017



Mariana > ce este bucurie, cu adevarat? ce este tristete, cu adevarat?!..
[alt raspuns mai bun, nu am, pentru asa intrebare]

Acum, la partea cealalta, sa trecem. Parca aveam eu o banuiala, care iaca, mi s-a confirmat prin paragraful urmator (si citez extras din textul tau): "Am făcut greșeala de a duce povestea ei pe un site literar și de atunci totul s-a schimbat. Cei care ați cunoscut-o știți că LeiMar era doar suflet, nimeni nu a văzut-o vreodată. Își avea sufletul la vedere și punea o bucățică din el în fiecare poveste scrisă. Când pui o poveste scrisă cu suflet pentru suflete pe un site unde prima dată se observă dacă și cum au fost folosite semnele de punctuație, cât de des este repetat un cuvânt, de ce un matur scrie ca un adolescent și multe altele, se pierde viața din poveste. Așa a pățit LeiMar. De aceea povestea ei va rămâne aici și va încerca să reînvie. " >> Concluzia?! << N-ai fost in locul potrivit si nici intre oamenii potriviti. Caci nimic n-a fost gresit - in primul rand, un domeniu al Literaturii, cere o Creatie, in primul rand, apoi si oameni Capabili, Apti, intr-a stabili valoarea acelei creatii. Ori, daca tu pasit-ai pe-un taram unde sadeau vulturii la masa si le-ai tulburat ospatul, desigur ca ar fi tabarat pe tine (apararea teritoriului, cica?!) - Fara a ma lega de intamplarea cu pricina, voi a-ti reda in scris ceea ce a grait marele nostru Arghezi "De obicei, critica literatului incapabil consistă în afirmarea însușirilor ce lipsesc dintr-o lucrare literară din pricină că aprofundarea calităților evidente îi este dificilă." Iar cu aceasta intiparita in suflet, ia de paseste libera acuma, pe orice taram, caci vulturii s-or mai pleca si capetele, cand li se va arata sigiliul.

Th3Mirr0r
th3mirr0r
miercuri, 09 august 2017



E un blog trist, nu? Mulțumesc frumos!
Mariana Tasente
miercuri, 09 august 2017



P.S: Ce de lacramioare presarat-ai pe-acolo!..
th3mirr0r
miercuri, 09 august 2017



Mariana > multumesc pentru invitatie, o sa imi rezerv ceva timp astazi, pentru aceasta. Cat despre partea cealalta a subiectului, vom mai vedea...

Th3Mirr0r
th3mirr0r
miercuri, 09 august 2017



Mulțumesc frumos! Ele sunt deja publicate pe blogul personal. Nu vreau sa sune a reclama dar te Invit cu mare drag sa-i pășești "pragul": www.marianatas.blogspot.com. Poate mă mai sfătuiești. Eu știu sa ascult și, încă, mai pot învață.
Mariana Tasente
miercuri, 09 august 2017



Mariana > cu placere; sa ai acestea in vedere, daca vei vrea mai tarziu a scrie o carte; iar daca nu, probabil.. vor ramane acestea drept un jurnal personalizat...

Th3Mirr0r
th3mirr0r
miercuri, 09 august 2017



Mulțumesc frumos pentru sfaturi. Nu m-am gândit niciodată sa scriu o carte și... Ana, încă mai are de "povestit". Pentru mine, scrisul este doar o eliberare de trăiri, sentimente, amintiri.
Mariana Tasente
miercuri, 09 august 2017



Mariana > idei foarte bune, conturand o poveste; daca vei scrie o carte, cu toate acestea, pe partea tehnica, mai este de lucrat nitel, insa, este bine; stai departe de termeni sau cuvinte care arata o plasticitate (am intalnit cateva, ca exemplu, ici in context "profesionalism"), pastreaza o inlantuire a firescului si dezvolta ideile principale, precum daca ai spune un cuvant (Măr), arata cititorului si locul unde creste, culoarea, senzatia - exact cum descrii mai sus, cu vizualizarea[pe care o consider cea mai indicata - si mai inalta forma, pe langa experienta traita].

Th3Mirr0r
th3mirr0r
marţi, 08 august 2017