Străinul - Rafael Alberti

O, limbă maternă, la ce
mi-ești bună pe țărmuri străine?

– Mi-e sete.

(Străin! Să-i deschid?
O, Doamne, nu știu ce tot cere!)
Fântâna – ce sete! – e seacă!

– Mi-e foame!

(O, Doamne! – un străin!
Ce spune? Închide! – Nu știu.)
Nimic de mâncare în casă!

O, limbă maternă, de ce
să cer pe țărmuri străine?



Traducere Geo Dumitrescu

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Rafael Alberti








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Deşi am dorit să nu mai polemizez pe acest subiect din respect pentru dumneavoastră am să vă răspund.
Aveți dreptate când afirmați că doar frumosul din sufletele noastre trebuie să fie esența după care să ne selectam actul cultural atât din punctul de vedere al creatorilor dar este valabil şi pentru consumatorii de cultură. De fiecare dată când mă fac vinovat de a provoca o discuție în care simt că poate nu am dreptate, cum este și în cazul de față, sufletul îmi este împovărat. Ați împodobit această discuție, amintind de oameni valoroși ai literaturii române iar eu doar am să completez și nu o să vă contrazic:
Adrian Păunescu a fost doar un şarpe de casă, neveninos, dar până şi acest cuvânt ,,şarpe" pus chiar și în ghilimele este o metaforizare nefericită deoarece este omul care a făcut o întreagă generație să simtă gustul libertății... Ador creațiile lui Nicolae Labiş care probabil a fost comunist doar pe un carnet de membru de partid şi mă impresionează şi în ziua de azi atât ,,Moartea căprioarei" dar şi violenta sa călătorie spre praful de stele care mă face să cred că nu era chiar un comunist model...
Nu ştiu dacă contează sau interesează pe cineva dar în mod paradoxal discuția cu dumneavoastră chiar mi-a făcut placere, doamna Gerra Orivera!
Emilian Lican
vineri, 13 iulie 2018



Da, comunismul e un șarpe veninos! Dar e o biată jucărie în comparație cu extremismul manifestat de cei ca dvs, distructiv al însăși esenței umane! Dacă distrugem ce au creat comuniștii, Labiș, Arghezi, Păunescu, Beniuc.... ar trebui să dispară... Și poate sunt și din cei care urăsc regaliștii și vor vrea și ei să distrugă tot ce au creat cei cu astfel de opțiuni politice. Alții vor urî rasa galbenă și-i vor distruge cultura.... și uite așa întoarcem civilizația la grotă și pictarea pe pereții ei! Pentru că suntem fii ai Creatorului, avem și identitate celestă nu numai umană, dar gândim la nivel de primate! Trist, foarte trist, când cel ce ar trebui să sculpteze în carne solară nu vede frumosul din lume din cauza urii interioare! Nu vei atinge niciodată cerurile (și cred că asta e menirea creatorului) când îți atârni de aripi lestul grozav de greu al urii, mult mai puternic decât gravitația! Dar Creatorul ne-a dat tuturor darul liberului arbitru! Unii își toarnă-n pocal ambrozia zeilor, alții otrava urii! Cu toții vor suporta consecințele propriilor alegeri! Succes!
Gerra Orivera
joi, 12 iulie 2018



Şarpele comunismului a intrat în sufletul oamenilor nu doar datorită masonilor dar, şi datorită unor oameni de cultură, cred eu, dar cine sunt eu...? Totuşi nu mai doresc să polemizez pe acest subiect.
Cel mai important lucru este că am aflat că sunteți o doamnă! :)
Cu toate acestea vă asigur aici în cadrul acestui comentariu că nu am probleme psihice.
Cu stimă, deosebită!
Emilian Lican
miercuri, 11 iulie 2018



Ca participantă la „Golaniadă”, alergată de scutieri, nu m-am „legat” niciodată de copiii revoluției decât la modul iubitor și smerit; dacă ai dat o interpretare negativă a referirii mele la ei, nu știu de unde ai scos-o! Sau strălucirea în dicționarul dvs. are conotație negativă? Faptul că apreciezi munca (de creație sau nu) este o simplă declarație fără acoperire în realitate, atâta vreme cât disprețuiești munca mea de a îmbogăți biblioteca acestui site doar pentru că nu poți privi un poet dincolo de opțiunile lui politice! Frumosul și magia pe care le aduc în lume poeții, fiecare în modul său unic, sunt mult deasupra unui timp, regim sau condiționări sociale. Iar a crede că poți creia ceva valoros fără să ai o solidă și variată cunoaștere a ceea ce au creat înaintașii noștri (indiferent de locația geografică sau temporală) este o dovadă de superficialitate și naivitate. Ar însemna să reinventăm roata ca să ne arătăm harul. Și ar fi stupid.Știu că fiecare e liber să facă ce vrea, să fie generos sau egoist - cred totuși că de nu ai generozitatea de a dărui (fie și ca scrib) ceva omenirii, măcar ar trebui să respecți munca altuia de a aduce în luminile rampei geniul înaintașilor, de care potentații lumii vor să ne deposedeze. E interpretabil cât de comunist a fost Alberti, poezia lui nu se înscrie în plaja lozincardă a comunismului, dar (părerea mea) un creator este în primul rând creator, abia apoi burghez, capitalist, comunist... Pentru că tot ce ține de CREAȚIE are amprenta infinitului (în toate manifestările sale) iar coloratura politică a creatorului ține de efemer, de limitat... Deci... voi continua să introduc în mediul online poeți fără să-mi pese de opțiunile lor politice, religioase, sau sexuale – pentru că știu că există oameni dornici să-și îmbogățească cultura, chiar dacă tu nu te numeri printre ei. Noroc că istoria artelor nu suferă de rasisme stupide, că ne-ar mai rămâne doar puține nume în ramă!
Și apropo – nu am de gând să fac operație de schimbare de sex, dar mulțumesc ptr. acel „domnule”!
Gerra Orivera
miercuri, 11 iulie 2018



Domnule Gerra Orivera, nu am dorit decât să spun prin ceea ce am spus că munca creației personale este mai de apreciat decât postările nenumărate ale altui scriitor comunist din Spania... Personal vă citesc cu admirație creațiile dumneavoastră! Vă rog totuși să nu vă mai legați de copiii revoluției române, deoarece sunt unul dintre ei chiar dacă nu am murit și nici nu mi-am lăudat vreun merit...
Emilian Lican
marţi, 10 iulie 2018



Vă amintiți domnule Lican o lozincă care se striga în piață acum niște ani (și care ne-a făcut praf strălucirea obținută prin „revoluția copiilor”): „Noi muncim nu gândim!”? Cam din aceeași zonă mi se pare că emană și comentariul dumneavoastră. Dar dacă vi se pare în ordine... nu mai am ce comenta....
Gerra Orivera
luni, 09 iulie 2018



La muncă! Fără vrăjeli!
Emilian Lican
luni, 09 iulie 2018



Când nu „vorbim” limba dragostei nu ne simțim „acasă” niciunde!...
Gerra Orivera
duminică, 08 iulie 2018



De ce? Fiindcă in țara ta ești veșnic supărat
Cu frații, cârmuirea, nu ești tu impăcat...
Mâncarea ți-e amară și apa prea sălcie
Dorești să pleci departe, peste munți și câmpie!

Ajuns printre străini, străin ești pentru oameni
Și-ai vrea să te apropii de cei ce iți sunt semeni
Dar limba ce vorbești nimeni nu ți-o-nțelege,
Ți-e sete și ți-e foame de țara ta, culege
Ce-ai semănat în suflet când ai călcat pământul
Care ți-a dat o țară și ți-a zidit cuvântul
Din limba ta maternă pe buzele-nsetate
De cântece de legăn și de sfânta dreptate!

Ina M.
duminică, 08 iulie 2018