STRĂNUTĂ PĂPĂDIA

Autor:LARISA BĂLAN


Adăugat de: LarisaBalan

miercuri, 23 septembrie 2015

Am început de la un timp
Să mă scutur de flori...
Îmi e dor d-un cald anotimp
Să mă trezească-n zori...

Pe geamul-nchis acum apare
Doar irisul, ce nu e floare,
Iar câmpul obrazului e măturat
De genele ce lacrimi le-au uscat...

Mi se așterne grăbită iarna la picioare,
Mâinile nu mai sunt sărutate de soare,
Lichidul din vene ușor dispare,
Se retrag râurile, se-nghesuie la vale...

Îmi plâng de milă ideile tinere,
S-au așezat să-și ia la revedere-n linie,
Îmi părăsesc corpul secat
De buzele vântului uscat...

Mi-a suflat și peste suflet
Și timid s-a speriat:
Era doar o păpădie
Ce de frică-a strănutat...

Îmi e dor de primăvară
Viață nouă parcă-ar fi,
Dar florile de-s iubiri se usucă
Cât de-adânc tu le-ai sădi...


vezi mai multe poezii de: LarisaBalan


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Iubire
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Strănută păpădia.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Multumesc!
LarisaBalan (autor)
miercuri, 23 septembrie 2015



Frumoasă, Larisa...
mirimirela
miercuri, 23 septembrie 2015



Multumesc frumos!
LarisaBalan (autor)
miercuri, 23 septembrie 2015



Iarasi frumoasa!
stomff
miercuri, 23 septembrie 2015



Imi place sensibilitatea ta.
oana
miercuri, 23 septembrie 2015



Mulţumesc din şi cu tot sufletul pentru această frumoasă poezie
axinia
miercuri, 23 septembrie 2015