Strălucești pe Cerul sufletului meu

Autor:Gabriel Stănciulescu


Adăugat de: Gabriel Stanciulescu

luni, 13 ianuarie 2020

Strălucești pe Cerul sufletului meu

Ne revedeam adesea întâmplător,
Te priveam cu o poftă visătoare,
Nu ți se clintea un fir de păr, ușor,
Și te simțeam distantă, sfidătoare.

Uneori aveai fața luminoasă,
Ochii revărsau scântei, dar tu nu știi,
Că trepidam văzând că nu îți pasă
Și sufeream cum suferă toți triștii.

Târziu mi-ai petrecut ușor privirea,
Și am resimțit fiorul pus pe foc,
Tu te-ai oprit și s-a stârnit uimirea,
Îmi era teamă că totul e un joc.

Din sentimente-ți fac trepte la iubire,
Urcăm în doi și pașii îi prețuim,
Urcăm atent cu dor de împlinire,
Și nemurirea adesea ne-o dorim.

Cu zori de viață ne-am hrănit familia,
Din dragostea pură facem jubileu,
Tu-mi ești gândirea vie, temelia,
Ce lucesc pe Cerul sufletului meu.

Autor: Gabriel Stănciulescu


vezi mai multe poezii de: Gabriel Stanciulescu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Dragoste
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? nu


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.