Tată - Stefan Tanase

Din ziua când, porni-vor ca să plouă
Stropi mari din norii fără de sfârşit
Eu voi uita că sunt dator – iar vouă
Nu v-o mai sta în cale-un oropsit.

M-o duce soarta undeva în lume
O peşteră-mi va fi culcuş şi-n van
Veţi alerga după un chip şi-un nume
- Copilul care nu v-a dat un ban.

Şi-n marea linişte ce m-o cuprinde
Am să vă uit cum m-aţi uitat şi voi...
Din mine nu vor mai avea ce vinde
Şi nici ce-i cere lumii înapoi.

Adăugat de: Lucia

vezi mai multe poezii de: Stefan Tanase



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.