Stefan Radu Musat - creaţii proprii
- Un cer numit copilărie
Am aprins o stea pe cerul nopţii;
seamănă întrucâtva cu mama.
Nu are nicio formă cunoscută, nu are margini,
doar o inimă cu mult trup.
- Lecția de poezie
Că Trabantul nu-i BMW,
Ghinionul ăsta e!
Cu puțină simetrie poezia-i geometrie:
Limpede, stelară, vie - floare albă pe hârtie.
- Ridică-te, române, profanii tăi să piară...
Ridică-te, române, şi uită-te în munţi,
Înlănţuiţi de vreascuri, de brazi (şi ăia ciunţi).
Şi uită-te la tine cămaşa ta-i de gheaţă,
Iar somnul tău de moarte confiscă orice viaţă.
- Cântece de pâine nouă legănau acest pământ...
Era un drum care urca în cer de pe câmpia coaptă,
Umblat de-o fată c-un paner și-avea ulcior cu apă.
N-a mai rămas nimic din toate ce-am avut;
De-aseară stau pe câmp sub un stejar mărunt.
- La Tufănele
Când deschizi o carte,
ai să vezi departe
flori de turtă dulce
în vechea cetate...
- În sânul nopţii…
Amurgul e mirajul din toate câte sunt,
în umbră ispitit de ape fără fund...
Când amurgul stă să ardă
- Iarna, flutur alb de vânt
Crivăţu‘ îşi făcu avânt
într-un cuib de păsări mute
cât să-ncapă în trupul lor
iarna - flutur alb de vânt.
- Mă doare tot ce nu e românesc...
Aplaudaţi !... aplaudaţi cât mai e lumină. Această ţară
Refuză iarna noastră, refuză în genunchi să cadă.
Ne uscă florile secate că suntem învinuiţi de primăvară;
Mamele ne sunt demult ţărână, şi vreme n-au avut să vadă
- Copilul și norul
Dormitând în lună plină
nori răzleţi la unison,
tremură din rădăcină
în oglinzi de lacuri negre.
- Camelia
A ieşit în zori o fată, având rochia brodată
şi încinsă la mijloc cu un fluture de in,
când pe frunze mai era lacul cerului senin.
Cum din fire-i râzătoare,
Distribuie acest autor: