Bunica - Ştefan Octavian Iosif

Cu parul nins, cu ochii mici
    Si calzi de duiosie,
Aieve parc-o vad aici
Icoana firavei bunici
    Din frageda-mi pruncie.

Torcea, torcea, fus dupa fus,
    Din zori si pâna-n seara;
Cu furca-n brâu, cu gândul dus,
Era frumoasa de nespus
    În portu-i de la tara...

Cata la noi asa de blând,
    Senina si tacuta;
Doar suspina din când în când
La amintirea vreunui gând
    Din viata ei trecuta.

De câte ori priveam la ea,
    Cu dor mi-aduc aminte
Sfiala ce ma cuprindea,
Asemuind-o-n mintea mea
    Duminecii preasfinte...


vezi mai multe poezii de: Ştefan Octavian Iosif



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.