Stefan doroftei doimaneanu - creaţii proprii

Distribuie acest autor:

  • Zâna mea

    Zâna mea de stele ninsă,
    Îmbujorată și distinsă,
    Pentru pletele-ți de-argint
    Printre doruri fac un sprint,

  • Tristeţe ucisă

    Tristeţe ucisă

    Ascult cerul si marea ce urla disperată,
    Curge prin visul meu tăcerea resemnată,

  • Paharele

    Pahare cristaline, sublim aliniate
    Pe masa gândului sprințar, mereu lucid
    Se umplu cu nectarul din sticle-alintate,
    Golindu-se în versul de măreții avid.

  • Nedumerire

    Cerul plânge, astre plouă,
    Stropi de lacrimi prinse-n rouă,
    Steaua Nordului e-n sud,
    Norii în răcori asud,

  • La plecare ( tuturor românilor ce au plecat din ţară pentru o viaţă mai bună )

    Sărută mâna mamei tale cu onoare
    Cu dragoste de fiu, dogoritoare,
    Prin tine ea este nemuritoare,
    Când va pleca şi cerul te va doare.

  • Riduri de toamnă

    Riduri de toamnă


    Penelul timpului necruţător

  • Mărturisire

    Am început să scriu în nopţile de ceară
    Când dorul de iubire mă răscolea intens,
    Scriam pe zori, pe-amiază sau pe seară
    Scrisori, ce alergau stinghere-n univers.

  • Iubire

    Eu curg în râu de lavă către tine,
    Tu bei din mine, noian de picături
    Și amândoi, pictăm pe zări senine
    Povești de dor, și-n taină aventuri.

  • Sentină

    Dintotdeauna
    Hrana sufletului meu,
    Mai tot timpul flămând
    Şi în continuu

  • Gânduri de toamnă

    Tinerețea fuge de gânduri,
    Maturitatea te pune pe gânduri,
    Bătrânețea se hrănește cu gânduri.
    ( Eu)