Stefan Doroftei-Doimaneanu - creaţii proprii

Distribuie acest autor:

  • iImposibila speranță

    Am vrut să te îmbrățișez. N-am reușit;
    Bizar e sufletul când o ia razna,
    Chemându-te țipând, deodat’ a răgușit
    De l-a atins frisoanele și cazna.

  • Sunt... eşti...

    Mă legăn în vânt
    Pe val de cuvânt
    Îmi leg dorul frânt
    De visul tău sfânt...

  • Singur

    Sunt singur în mine pe margini de viaţă,
    Sunt mult în puţin, sunt suflet în multe,
    Pustia cernită îmi scrie pe faţă
    Cu lacrimi, ce n-au pe cine să-nfrunte.

  • Frumoasa mea

    Frumoasa mea sunt prins între dezastre
    Iar m-am pierdut prin bombe fumigene,
    De explodez, din dorurile noastre
    Vei aduna doar visuri patogene.

  • Arcuşul

    (în memoria mamei mele plecată de curând spre cer)

    Pe liniştea sumbră cresc muguri de teamă
    În ternul privirii se-adună contraste

  • Simfonia sărutului

    Soarele sărută luna și se duce la culcare,
    Ziua își sărută noaptea pe obraz de asfințit,
    Întunericul se-aprinde în genuni ca o ninsoare...
    O aștept la o-ntâlnire c-un sărut amănunțit.

  • Poveste la modă

    Am fost miri pe-altar de astre, înfiați de nopți flămânde
    Ce ne devorau iubirea în foc alb de zei cernut,
    Am fost marea, am fost briza, am fost bărci plutind pe unde,
    Am fost țărmuri, am fost valuri ce puneau pe trup sărut.

  • Iubirea mea

    Iubirea mea sunt prins între dezastre
    Iar m-am pierdut prin bombe fumigene,
    De explodez, din dorurile noastre
    Vei aduna doar visuri patogene.

  • Simfonia tristeţii

    Motto
    ,,Niciodată ...
    Să nu uităm de cei mai trişti ca noi”
    Adrian Păunescu

  • Eu

    Când cade-o stea în marea mea de riduri
    Şi-mi picură căinţă-n rugăminte
    Pe frunte-mi zboară stoluri mari de gânduri
    Şi toate se rotesc printre cuvinte.