Stefan Doroftei-Doimaneanu - creaţii proprii

Distribuie acest autor:

  • Zăpada din flaut

    Te-ating pe cuvântul ce arde în flaut,
    În tine alerg şi-n iarnă te caut,
    Pe suflu depun frământarea-mi, de gheaţă
    Ca fulgul de nea să prindă iar viaţă.

  • Crucea

    Tu ţară de vis, tu bucată de rai
    De milenii te-ai aflat la răscruce
    Furată de hoţi, din trei inimi vibrai
    Dar toate purtau o singură cruce.

  • Mi-e dor

    De-aici din depărtări străine
    Iubită mamă azi te-anunţ,
    Mi-e dor de casa mea, de tine
    Şi-am să mă-ntorc, şi-am să renunţ.

  • Robul

    Târziu mi s-a desprins din ochi neantul
    Plătind facturi la lacrimi şi dorinţe,
    M-a refăcut din dor şi foc înaltul
    Creându-mi visuri noi din suferinţe.

  • Crezul meu

    Răstignit pe fila cărţii
    Îmi văd viii, îmi văd morţii ,
    Mă închin la toţi îndată...
    Viaţa mea nu-i fără pată.

  • De-ar fi să vii

    De-ai şti cât doare dorul căteodată
    Când aşteptarea plânge în poveste,
    Că-n lumea mea, o lume demodată,
    Am tremurat la orice mică veste.

  • Rondul de noapte

    O umbră de vis mă-nţeapă cu doruri
    Un val furios se îneacă la mal,
    Pe stele de foc, în noapte cad storuri
    Şi parcă se sting într-un somn infernal.

  • Vinul

    Fierbe mustul, toarce vinul,
    Prin butoaie-şi plimbă chinul,
    Ca apoi să se gătească
    Pentru masă-mpărătească

  • Fulg de nea

    Vino frig şi mă-nfăşoară
    Cu bucăţi de toamnă-n seară
    Şi-ai să vezi ce lungă-i noaptea
    Şi cât de aproape-i moartea.

  • Puf de nor

    Pe prispa mării îmi aşez o pernă
    Plină cu fulgi din valuri înspumate,
    Adorm purtat pe braţe de-o sirenă
    Şi-n alintări de nimfe răsfăţate.