Stefan Doroftei-Doimaneanu - creaţii proprii

Distribuie acest autor:

  • Dar divin

    Se-ntoarnă toamna strămbă în clipa mea răzleaţă
    Şi-mi plumbuie întruna doar vers bacovian,
    Sub gene de-tuneric o umbră vorbăreaţă
    Îmi spune de Vivaldi, că doarme în pian.

  • Vis de iubire

    Primăvara îşi caută ghioceii prin zăpadă...
    Îi caută zi de zi,
    topind timpul ce curge în razele dorului,
    Împletind în speranţe

  • Dorul simfonic

    Porneşte dorul iar să sufle
    În do minor, în do major,
    Încet începe să se umfle
    În mi de sus mai repejor,

  • Dă-mi...sau ia-mi...

    Dă-mi, sau ia-mi tot ce e sfânt
    Din privire, din cuvânt,
    Din pori respirând iubire,
    Din surâsuri, din privire...

  • Zbor pe clipe

    Plutind pe clipe pline de-ntristare
    Mă-ntrec cu vântul la suflat rugină,
    Acopăr ochii plânşi la câte-o floare
    Şi îi promit că-am să o fac regină.

  • Păşind pe gând

    În armonii cu zările pictate
    Mă prind de nori şi mă aşez în mine,
    La umbra vechilor iubiri furate
    Sorb amintiri şi scriu pe foi marine.

  • Pescarii

    Obosită de-ntuneric noaptea vie zori adună
    Trupul verii se îmbracă cu fiori de vânt nebun,
    Printre diguri colţi de barcă muşcă razele de lună
    Apa mării se deşteaptă printre bancuri de barbun.

  • Nelinişti în nelinişti

    Se plimbă iar neliniştea în linişti
    Mă refrământ într-un aluat de tină,
    Pe corbi de vânt, pe florile din inişti
    Alerg tardiv tot căutând lumină.

  • Vraja zorilor

    Din jilţu-mi de piatră, revăd răsăritul
    Prin noaptea ucisă de zori fumegând,
    Cobor în speranţă sfidând infinitul
    Neantul foşneşte sub talpa de gând.

  • Strop de foc

    Strop de foc din trandafir
    Ochi de fee din poveşti
    Zbori pe zâmbet de zefir
    Sufletu-mi să-l izbăveşti.