Stefan Doroftei-Doimaneanu - creaţii proprii

Distribuie acest autor:

  • Vraja zorilor

    Din jilţu-mi de piatră, revăd răsăritul
    Prin noaptea ucisă de zori fumegând,
    Cobor în speranţă sfidând infinitul
    Nisipul scrâşneşte sub talpa de gând.

  • Strop de foc

    Strop de foc din trandafir
    Ochi de fee din poveşti
    Zbori pe zâmbet de zefir
    Sufletu-mi să-l izbăveşti.

  • Ultima cursă

    Pe pânza ţesută de razele lunii
    Cresc umbre-mbrăcate în rochii de seară,
    Corabia verii îşi plimbă nebunii
    Pe strunele nopţii ascunse-n chitară.

  • Sunt pieton

    Sunt pieton pe strada bătrâneţii
    Păşesc tăcut prin ploaie şi furtună,
    Mă doare talpa timpului şi-a vieţii
    Pe cerul meu, alţi nori de lut se-adună.

  • Puterea iubirii

    Aud oful tău cum umblă pe maluri
    Şi caută clipe în noi reveniri,
    Aud dorul tău prins încă în voaluri
    Arzând de dorinţe, de noi definiri.

  • Şi eu de-aş putea

    Şi eu de-aş putea să-ţi farmec privirea
    Să-ţi prind ochii galeşi în doruri mereu,
    In veci ţi-aş sculpta pe suflet iubirea
    Nicicând neuitând că eşti îngerul meu.

  • Slujbaşii vieţii

    Suntem bolnavi de vorbe efemere
    Când timpul cu secunde ne-a fentat
    Ne-ascundem printre albe somnifere
    Şi-n somn furăm din visuri surogat .

  • Imposibila speranță

    Am vrut să te îmbrățișez. N-am reușit;
    Bizar e sufletul când o ia razna,
    Chemându-te țipând, deodat’ a răgușit
    De l-a atins frisoanele și cazna.

  • Sunt... eşti...

    Mă legăn în vânt
    Pe val de cuvânt
    Îmi leg dorul frânt
    De visul tău sfânt...

  • Singur

    Sunt singur în mine pe margini de viaţă,
    Sunt mult în puţin, sunt suflet în multe,
    Pustia cernită îmi scrie pe faţă
    Cu lacrimi, ce n-au pe cine să-nfrunte.