Stefan Doroftei-Doimaneanu - creaţii proprii

Distribuie acest autor:

  • Supleantul

    La fereastra nopţii albe stau de veghe picotind,
    Depărtarea se întoarce prinsă-n raze fumurii,
    Răsăritul fierbe-ntruna între valuri clocotind
    Focul din tăcerea noastră are falduri cenuşii.

  • Poeţii

    Se-nsângereză zarea în arderi colosale
    În asfinţituri reci, la capăt de lumină
    Ard focuri fără flăcări în urne abisale,
    Stafii se pregătesc în umbre să revină.

  • Prometeu

    Vultur din geneza lumii
    Lasa-mi-l pe Prometeu,
    Te stârnesc din cer nebunii
    Care sângerează-n eu.

  • Poduri de suflet

    Pe ringul de slove trenează cuvântul
    Păşind printre rime obosit, ameţit,
    Prin gânduri aride îmi şuieră vântul
    Ce-aleargă prin zodii, de blestem însoţit.

  • Steaua căzătoare

    Strivit-am clipele de aşteptare
    Pe ochii ei pierduţi prin depărtări,
    Ş-a sinucis o nuntă-n revoltare
    Iar eu zâmbeam şi-mi fabricam iertări.

  • Mov

    E multă zăpadă pe drumuri de seară
    Mi-frig de chemarea ce-n suflet o-aud,
    În gânduri îmi ninge cu mov de vioară
    Iar dorul de tine şi-acum mi-este crud.

  • îmi ninge

    Cu ghiare de crivăţ şi noapte
    Îmi zgârie vântul fereastra,
    Petale de umbre necoapte
    Mi-acoperă crinul şi glastra.

  • Fereastra cu crini

    Sunt fante de vis din genune plecat
    Călătorind pe o rază de lună,
    Alerg pe tărâm de fiori fermecat,
    Unde ielele toate se-adună.

  • Culori de toamnă

    Ruginiul se aşează pe floare
    Galbenul moare pe frunze în chinuri,
    Cerul se-mbracă în ternă culoare.
    Rubiniul se topeşte în vinuri.

  • Zăpada din flaut

    Te-ating pe cuvântul ce arde în flaut,
    În tine alerg şi-n iarnă te caut,
    Pe suflu depun frământarea-mi, de gheaţă
    Ca fulgul de nea să prindă iar viaţă.