Stefan Doroftei-Doimaneanu - creaţii proprii
- Timpuri noi
Pe lungul drum al marilor speranţe
Se întâlnesc victorii fără fast,
Cu cai troieni, izbânzi fără nuanţe
Nu strălucesc în ternul din contrast.
- Rădăcini
Prin pletele cerului se prind diamante
Şiraguri de perle se-împletesc în neant,
Străluceşte izvorul luminii şarmante
Când luna se plimbă printre nopţi elegant.
- Furtuna
Izvoare ţâşnesc din pântecul pietrei
Se-aleargă demente pe panta tăcerii,
Mă sprijin de stele prin ochiul ferestrei
Iar gândul se-aşează în fanta uitării.
- PLOAIA
Zgomote nedesluşite
Îmi brăzdează
Amorţirea din gânduri,
Ce se lăfăie
- Mirese de paie
Din ochi devoraţi de plâns şi credinţă,
Curg fulgere negre de calamină,
Aş vrea să mă rog dar nu am putinţă;
În strană mă-ngrop ascuns de lumină.
- Noapte de vis
Te plimbă prin ceruri privire,
Prin zodii cu noapte pictate,
Ispitele-mi vor să respire
Pe gene de nori încântate.
- Visul pasager
Nu m-am ascuns şi nu m-a prins uitarea
Sunt răscolit de vraja din mesaje,
Uimit, prin nopţi îţi caut lin cărarea
Şi-aş vrea să intru iarăşi în miraje,
- Albul nopţilor de iarnă
La graniţa dintre cuvânt şi tăcere
Veghează neliniştea în iadul trezit,
Pământul frământă în palme durere
Pădurile verbelor s-au desfrunzit.
- Aproape de cer
Lungul drum al vieţii mele, răstignit pe bătrâneţe
Se apropie de stele precum norii furioşi,
Cruci amare-n zile negre aprind lumânări răzleţe
Focul nefiinţei arde printre demonii zeloşi.
- Iminenta căţărere pe stele
Ziua se-mbracă în rochii de seară
Cu trene pictate pe pliuri de nori,
Iar soarele trist, în beznă coboară
Stingându-şi lumina până spre zori.
Distribuie acest autor: