Mai singur - Sorin Cerin

Mai singur,
decât Lumina Divină,
pe care-am pierdut-o,
pe strada Ochilor tăi,
nici Întunericul,
Pașilor mei,
nu mai poate fi,
mai singur,
atunci când calcă,
peste podeaua roasă,
de Patimile Orizontului,
furat de fiecare dată,
de eternitatea Clipei,
la care se răstește,
un Calendar ros de Dorul,
care ne mai caută și acum,
Destinul prăfuit,
mai singur,
decât întreaga Lume,
promisă de Creatorul,
ce doarme beat,
inconștient,
prin șanțurile frunții,
unei Zile,
care nu ne-a mai fost dată,
să o trăim,
niciodată.

Adăugat de: Mir37

vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.